Arderea curata
Lemnul insusi nu arde. Lemnul se incinge şi apoi elimina gazele constituente, care trebuie să ardă toate în flacăra. Rezidurile solide care rămân, carbunele, este apoi ars până la bioxid de carbon.
Un foc puternic este un foc curat. Un foc leneș polueaza aerul pe care oamenii trebuie să il respire.
O camera de ardere buna transformă lemnul sau alta biomasa în caldură fără să creeze mult fum sau creozot (gudron de lemn condensat – acea substanță neagră cleioasă care se depune pe burlane). Arderea completă a lemnului duce la formarea a două produse: bioxid de carbon şi vapori de apă. Prin contrast, arderea incompletă produce particule nearse, care polueaza, şi creozot, care umple coşurile şi poate cauza incendiul coşului, dacă se aprinde.
Arderea completă este scopul camerei de ardere.
Arderea completă nu poate aparea când se porneste soba, pentru ca focarul (camera de ardere) este prea rece. O camera de ardere izolata se va încălzi mult mai rapid şi apoi, pe masura ce se arde mai mult lemn, va face tot mai putin fum. Insă o sobă de încălzit cu ardere înceată nu poate arde lemnul foarte curat. Aruncând un lemn gros în foc, va face mereu fum, dacă nu este jar suficient. Acesta va răci focul şi va degaja mai multe gaze de piroliza care vor coplesi aerul disponibil şi care vor fi prea reci pentru a fi arse. Fără aer suficient, lemnul nu poate arde curat. Marimea spatiului pe unde intra aerul în foc trebuie să fie crescuta până la aceeasi sectiune a suprafetei cu cea a coşului de evacuare a sobei. Nivelul de putere al sobei ar trebui să fie dat de consumul de lemn şi nu de volumul de aer care intra. Când utilizatorii incearca să controleze puterea sobei prin inchiderea aportului de aer în foc, ei trimit rotocoale de fum oribile pe coş. Ca să functioneze eficient, o soba trebuie să aibă aer suficient.
O ardere aproape completă intr-o soba, poate fi obtinuta dacă se fac urmatoarele lucruri:
1. Dozarea lemnului – tăierea lemnului în bucati mici şi alimentarea sobei cu o rată optimă pe măsură ce sunt consumate.
2. Să fie un foc puternic – crearea unei zone de ardere unde lemnul, flacăra şi aerul sunt amestecate intr-un vârtej, la o temperatură destul de înaltă şi pentru destul timp până la arderea completă. Temperatura de ardere trebuie să fie destul de mare, ca să cuprinda toate gazele care ies din lemn.
3. Izolarea camerei de ardere – izolarea ajuta la pastrarea temperaturilor foarte inalte.
4. Aprinderea fumului care este eliminat – trecerea fumului, care este combustibil nears, prin flacăra.
Temperatura de aprindere a gazelor de lemn (grade Celsius)
Hidrogen______________400
Monoxid de carbon______600
Metan_________________540
5. Asigurarea de oxigen suficient – lipsa de oxigen incetineste focul, il răceşte şi produce fum.
6. Încălzirea şi cresterea vitezei aerului rece care intra în foc – aerul este încălzit în timp ce este trecut printr-o deschizatura mica în camera de ardere. Pentru sistemele fără ventilator sunt necesare destul de multe gaurele mici sub usa de la camera de ardere, astfel ca aceste găuri să aibă aceeasi suprafata în sectiune ca cea a coşului de evacuare a sobei. Nu permiteti utilizatorului să blocheze gaurile reducand aerul primar. Blocând cantitatea de aer necesar, va crea poluare. Rata de ardere intr-o soba de încălzit trebuie să fie determinata de cantitatea de lemn din camera de ardere şi nu de inchiderea aerului care vine la foc.
7. Formarea unui grătar din lemenele de foc – betele care ard apropiate unele de altele se incalzesc reciproc şi pastreaza o temperatura foarte înaltă. Modelul ar trebui să fie lemn-aer-lemn-aer şi chiar cu spatii intre ele.
8. Crearea unui tiraj suficient – folositi un coş destul de inalt sau chiar un mic ventilator. Un coş izolat creaza mult mai mult tiraj decat un coş neizolat. Jeturi de aer fierbinte cu viteza mare şi volum mic, intrand sub foc şi peste carbune, creaza un amestec care reduce emisiile. Să nu se foloseasca un heblu (opritor de fum) la coş. Proiectati soba să functioneze eficient, cu destul aer primit şi lasati soba să arda lemnul, curat.
